Florile micuței Ida de Hans Christian Andersen şi Daniela Iride Murgia

Description

Micuța Ida își găsește, într-o zi, florile ofilite. Buchetul, atât de frumos ieri, era astăzi o adunătură de flori care păreau să se simtă rău. Ce să li se fi întâmplat, brusc, peste noapte? Studentul, camaradul cu care fetița se distra atât de bine, știa însă adevărul: florile au dansat toată noaptea, iar capul și-l țin aplecat acum din pricina oboselii. Dar pot florile să danseze? Sigur că da! Când afară este întuneric și toată lumea doarme, florile se trezesc și se prind într-un dans al fericirii ce oprește timpul în loc.
Imaginați-vă numai un bal, având drept regină și rege doi trandafiri; flori roșii de celosia în calitate de curteni, iar ca invitați de seamă cele mai delicate flori: brândușe, violete, zambile, crini sau lalele! Mai mult decât atât, la somptuoasa recepție pot participa până și florile din grădina botanică –acestea imită zborul fluturilor, sărind de pe tulpină și bătând puternic din frunze.
Povestea aceasta o încântă pe micuța Ida care înțelege acum că florile au nevoie de odihnă pentru a-și reveni. Astfel că, pentru a-și recăpăta prospețimea, fetița așază florile în patul păpușii Sofie, acoperindu-le cu pătura și trăgând perdelele pentru a nu le intra soarele în ochi. Imaginația Idei zburda liberă de-acum și încerca să intuiască cum se pregătesc florile pentru marele bal; până veni și pentru ea ora de culcare…
Însă, un vis o trezește în mijlocul nopții, iar emoția și freamătul curiozității o poartă pe fetiță până la ușa salonului. Susurul unei muzici încântătoare, dar parcă ireală, o convinge pe micuța Ida să deschidă ușa. Va întâlni aici cu privirea o scenă demnă de curțile regale sau va rămâne eadezamăgită?