Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le strange, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarilor care ne-au purtat numele.

Simona Popescu (n. 1965) a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti in 1987. In prezent este conferentiar universitar la aceeasi facultate.

Volume de poezie: Xilofonul si alte poeme (1990; traducere in limba maghiara, 1998); Pauza de respiratie (coautor, 1991); Juventus (1994); Noapte sau Zi (1998); Juventus si alte poeme (antologie, 2004); Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006); poeme in mai multe antologii publicate in tara si in strainatate.

Proza: Exuvii (ed. I, 1997; ed. a II-a, 2002; ed. a III-a, Polirom, 2004; ed. a IV-a, Polirom, 2007; ed. a V-a, Polirom, 2011; ed. a VI-a, Polirom, 2016; traducere in limba poloneza, 2002, in limba maghiara, 2008, si in limba franceza, 2016); Rubik (roman colectiv, coord., Polirom, 2008). Eseuri: Volubilis (1998); Salvarea speciei. Despre suprarealism si Gellu Naum (2000); Clava. Critifictiune cu Gellu Naum (2004); Autorul, un personaj (2015). A obtinut numeroase premii literare