Dragostea nu moare – Maitreyi Devi

Description

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru noi, românii, romanul „Maitreyi” al lui Mircea Eliade a constituit, generații de-a rândul, o adevărată încântare. Cu toate acestea, puțini știu că prototipul personajului princial al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țară Vedelor și a Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16. Adolescență scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al.-George la Calcutta, în 1972, a « declanșat » scrierea unei noi cărți.

Tulburătoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replică magistrala de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns „Dragostea nu moare”, scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiana, cu mirifică ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și, aș zice, cu geniu, a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.

Mircea și Amrita (din « Dragostea nu moare »), că și Allan și Maitreyi (din « Maitreyi »), pot stă alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. »Dragostea nu moare » (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului « Maitreyi » (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale regală a consacrării universale.