Kristin Hannah – Aleea cu licurici

In vara agitata a anului 1974, Kate Mularkey pare ca s-a impacat cu faptul ca viata nu are sa-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozava fata din lume“ se muta pe strada ei si vrea sa-i fie prietena. Tully Hart pare sa aiba totul: frumusete, inteligenta, ambitie. La prima vedere, cele doua fete sunt cat se poate de diferite: Kate, condamnata sa fie vesnic o fiinta obisnuita, cu o familie iubitoare care o umileste in permanenta; Tully, plina de stralucire si mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar pana la sfarsitul verii devin de nedespartit. Timp de treizeci de ani, Tully si Kate se sprijina una pe alta, trecand printr-o multime de evenimente si stari care le pun la incercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Si cred ca au supravietuit tuturor incercarilor vietii pana cand un singur act de tradare le va desparti… si le va supune curajul si prietenia la testul final.

Scris de autoarea bestsellerului Privighetoarea, Aleea cu licurici este un roman impresionant despre promisiuni, secrete si tradari, despre dragoste, pierdere si magia prieteniei… Besteseller international, vandut in peste 1,2 milioane de exemplare

Romanul lui Kristin Hannah este un portret emotionant si realist al unei prietenii complexe si trainice. – Booklist

O epopee remarcabila a prieteniei dintre doua fete nedespartite, care trec impreuna printr-o multime de peripetii si de evenimente tragice… o poveste in care fanii vor recunoaste stilul inconfundabil al lui Kristin Hannah. – The Seattle Times

    « Documentarul fu transmis pe post doua saptamani mai tarzlit, si pana si Kate, care era obisnuita cu succesele uimitoare ale lui Tully, fu luata prin surprindere de reactia publicului. Se declansa o adevarata isterie in presa. Ani de zile, Tully fusese vazuta pe ecran drept profesionista desavarsita, spirituala, care urmarea subiectele si relata despre ele cu detasare de jurnalist.

    Acum, publicul afla cum fusese dezamagita si abandonata. Vazura dincolo de jurnalist femeia din interior, si nu conteneau cu comentariile la adresa ei. Sintagma auzita cel mai des era: exact ca mine.

    Inainte de documentar, publicul o respecta pe Tully Hart. Dupa acesta, o adora de-a dreptul. Aparu pe copertile revistelor People si Us in aceeasi saptamana. Documentarul – si fragmente din el – fu difuzat si redifuzat in emisiunile de stiri si divertisment. Se parea ca America nu se putea satura de Tully Hart.

    Dar in timp ce toata lumea o privea pe Tully si trista ei intalnire cu mama instrainata, Kate sesiza cu totul altceva in acele imagini, si urmarea acest lucru la fel de obsesiv.

    Nu putu sa nu remarce felul in care Johnny o privise pe Tully la final, dupa ce fusese descoperita disparitia lui Cloud, felul in care se dusese la ea si o luase in brate.

    Pe langa asta, mai era si schimbul de cuvinte rostite incet pe care Tully si Johnny il avusesera la Sunshine Farms. Cand editasera materialul, taiasera acest moment si introdusesera un cadru de umplutura cu comunitatea, dar Kate nu putea sa nu se intrebe ce isi spusesera oare cei doi.

    Le studie limbajul trupului cu ochi de specialist, dar in cele din urma ramase cu ceea ce avusese de la bun inceput: doi vechi prieteni, lucrand impreuna la un documentar emotionant, si o sotie care isi facuse mult timp griji din cauza lor.

     Asa ar fi trebuit sa se incheie totul. Daca nu s-ar mai fi intamplat inca ceva, Kate ar fi alungat vechile ei gelozii si le-ar fi dat uitarii din nou, la fel cum o facuse de atatea alte zeci de ori de-a lungul anilor.

     Dar ceva se intamplase.

     Syndiworld, a doua cea mai mare companie sindicalizata din lume, vizionase documentarul si ii oferise lui Tully propria emisiune de o  ora, din care avea sa fie detinatorul pachetului majoritar de actiuni.

    Ideea schimba din temelii lumea lui Tully, ii oferi o modalitate de a fi ea insasi in fata aparatului de filmat, de a arata lumii cine e si ce simte cu adevarat. Gata si cu zilele care incepeau la trei dimineata. In clipa in care auzi ideea, spuse ca este exact ceea ce ii trebuia, dar chiar si asa, pusese doua conditii: prima, trebuiau sa filmeze in Seattle; a doua, John Ryan trebuia sa fie producatorul ei. Pe nici una din ele nu se sinchisise sa o discute cu prietenii ei.

    Kate si Johnny sedeau pe prispa din spatele casei, de vorba la un pahar dupa o zi lunga, cand primisera primul telefon.

    Johnny rasese de oferta lui Tully, spunandu-i sa gaseasca un producator specializat in primadone.

    Apoi Tully mentiona un salariu cu multe cifre. Doua zile mai tarziu, era mai mult decat sigur ca lui Kate nu-i venea sa rada. Ea si Johnny erau in camera de zi, incercand sa nu ridice vocea, pentru ca toti copiii dormeau. Tully se intorsese la New York, fara indoiala lipita de telefon sa vada daca si de data asta lucrurile se faceau cum dorea ea.

    – Nu stiu de ce te certi cu mine pe chestia asta, Katie, spuse Johnny, plimbandu-se prin fata ferestrei. Ne va schimba viata.

    – Dar ce are viata noastra de acum?

    – Tu intelegi cati bani ne ofera? Am putea achita casa si trimite copiii la medicina la Harvard.”