Mastodontul meu – Barbara Lowell și Antonio Marinoni, Editura Cartego

Description

O neînțelegere apare când Sybilla află că fratele mai mare Rembrandt ia mastodontul pentru un tur al Angliei.

Sybilla este obișnuită să trăiască printre exponatele faunei sălbatice care umplu muzeul de istorie naturală înființat chiar în casa lor de Rembrandt și de tatăl lor, Charles Peale. Este de înțeles furia Sybillei când a auzit de știrea că „magnificul!” mastodont de sub care își ține petrecerea ceaiului de păpuși va pleca. Rebeliunea ei se topește, totuși, când Rembrandt se înclină de fapt la dorințele ei. „Chiar dacă este șef, el este fratele meu”.

Marinoni ilustrează acest episod fictiv din viața multitalentului Peales, cu vederi picturale ale unei bujii mici și blonde, în mijlocul clanului ei complet alb, redând exact arta și mobilierul american timpuriu, ca să nu mai vorbim de tot felul de păsări, insecte , fosile și alte exemplare. Izbucnirile ocazionale de cursive setate elegant adaugă o aromă antică în mod adecvat narațiunii Sybilla, iar autorul adaugă o pereche de ilustrații de perioadă bine alese la o postfață explicativă admirativă.

Istoria reală

Mastodontul meu este o poveste inspirată din istoria reală a unei familii

americane deosebite, familia Peales din Philadelphia.

Sybilla Miriam Peale a locuit în Muzeul Philadelphia, primul muzeu de istorie

naturală din America. Spre deosebire de muzeele europene din acea perioadă,

acesta era deschis tuturor vizitatorilor. Sybilla locuia împreună cu familia sa

într-o zonă separată a clădirii, dar era liberă să exploreze fiecare exponat. Avea

patru ani în 1801, atunci când tatăl ei, Charles Willson Peale, un cunoscut artist,

naturalist și curator al muzeului, și fratele ei, Rembrandt, au condus o expediție

în statul New York pentru a dezgropa oasele și colții mastodontului american.

Aceasta a fost prima expediție științifică, minuțios organizată în America.

Familia Peales au descoperit scheletele a doi mastodonți (care erau

numiți atunci ca „mamuți”).

Oasele și colții au fost transportați la muzeu. Scheletele au fost asamblate și

montate, fiind al doilea și al treilea exponate de acest fel în lume. Domnul Peale

a povestit că scheletul mai mare avea 3,3 metri înălțime, lungimea de

4,5 metri și colți lungi de trei metri. Cântărea mai mult de peste 450 de

kilograme.

În ajunul Crăciunului din 1801, domnul Peale a expus pentru publicul larg

oasele mastodontului. În 1802, Rembrandt și fratele său, Rubens, au

luat mastodontul mai mic într-un turneu în Europa. Înainte de a pleca, aceștia au

sărbătorit, luând cina sub oasele mastodontului.