Description

Volumul I cuprinde poeme din perioada 1980 (La noapte va ninge) – 1982 (Orașul cu un singur locuitor).

Volumul II cuprinde poeme din anul 1984 (Înțeleptul la ora de ceai) până în 2000 (poeme ulterioare).

Matei Vişniec este cel mai cunoscut dramaturg român al zilelor noastre. Până la emigrarea sa în Franţa (1987) era cunoscut, în primul rând, ca poet. A debutat cu volumul La noapte va ninge (1980), urmat de Oraşul cu un singur locuitor şi înţeleptul de la ora de ceai. Ca şi colegii de generaţie, „optzeciştii” Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Florin Iaru, a fost membru al Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu. După o lungă pauză, în care s-a dedat complet teatrului, revine cu două volume de poeme: Poeme ulterioare (2000) şi La masă cu Marx (2011).

Pe timpuri, când poezia era în vogă, regi, ţărani, bufoni, proletari, cardinali, poştaşi ascultau:

„Corabia se scufunda încet noi ziceam

şi ce dacă se scufundă corabia şi mai

ziceam orice corabie se scufundă

într-o zi şi ne strângeam mâinile

ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după zece zile noi cei care

ne-am dat mâinile încă ne priveam

ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i

o corabie care se scufundă mai încet

dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după un an încă ne era ruşine

nouă celor care ne-am dat mâinile şi

în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul

măsurăm apa hm nu mai e mult se

scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după o viaţă de om încă

mai ieşeam unul câte unul şi priveam

cerul şi măsurăm apa şi scrâşneam din dinţi

şi spuneam asta nu e o corabie

aste e o…

asta e o…”

Aşa spun cărţile. Cu poeme superbe. Şi triste.

— Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”