Description
Volumul I cuprinde poeme din perioada 1980 (La noapte va ninge) – 1982 (Orașul cu un singur locuitor).
Volumul II cuprinde poeme din anul 1984 (Înțeleptul la ora de ceai) până în 2000 (poeme ulterioare).
Matei Vişniec este cel mai cunoscut dramaturg român al zilelor noastre. Până la emigrarea sa în Franţa (1987) era cunoscut, în primul rând, ca poet. A debutat cu volumul La noapte va ninge (1980), urmat de Oraşul cu un singur locuitor şi înţeleptul de la ora de ceai. Ca şi colegii de generaţie, „optzeciştii” Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Florin Iaru, a fost membru al Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu. După o lungă pauză, în care s-a dedat complet teatrului, revine cu două volume de poeme: Poeme ulterioare (2000) şi La masă cu Marx (2011).
Pe timpuri, când poezia era în vogă, regi, ţărani, bufoni, proletari, cardinali, poştaşi ascultau:
„Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsurăm apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsurăm apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
aste e o…
asta e o…”
Aşa spun cărţile. Cu poeme superbe. Şi triste.
— Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”
Avis
Il n’y a pas encore d’avis.