Description
« As putea spune ca am scris o carte despre exod. Fenomenul exista si tema este abordata de mass-media. Din pacate, mai mult prin stiri senzationale sau la rubrica “fapt divers”. Nu cred ca cei ramasi acasa isi pot face o imagine veridica a vietii apropiatilor lor plecati la munca in alte tari. Eu am scris despre mine, dar si despre alti oameni care au luat calea instrainarii din disperare, din necesitate, din dorinta de a-si asigura viata proprie sau a copiilor lor.
De-a lungul celor zece ani, dupa ce am plecat de la prima mea casa (acum sunt acasa in Italia), am inteles ca valorile netrecatoare nu sunt conditionate de un trai indestulat. Nimeni nu ia nimic cu el cand trece in nefiinta. Am muncit ca sa-mi asigur copiii, dar in acelasi timp i-am privat de multe bunuri spirituale. Imi notam tot ce as fi vrut sa vorbesc cu ei. Am adunat un teanc de scrisori ticluite in lungile clipe de solitudine absoluta. Nu este o descriere abstracta a realitatii, sunt trairile mele. Este sufletul meu deschis in fata copiilor.
Am fost sincera asa cum se cuvine sa fie o mama cu fiii ei. Nu de dragul sinceritatii, ci de dragul adevarului. Consider aceasta carte drept cel mai important testament pe care il las urmasilor.
Ravasind profunzimile memoriei, am depistat in trecut tangente cu actualele cataclisme sociale. Multe din ele mi-au fost explicate de istoria parintilor mei.
Chiar daca sursa de inspiratie este insasi existenta mea, cu siguranta ca in Odiseea instrainarii se vor regasi si alte mame. » (Lilia Bicec)
Avis
Il n’y a pas encore d’avis.